0123 456 7890

" În lumea juridică, succesul nu este o coincidență, ci rezultatul unei strategii riguroase și al unei dedicări totale. Îmi asum fiecare caz cu responsabilitate maximă.
O companie intră în insolvență când nu mai are fonduri disponibile pentru a plăti datoriile certe, lichide și exigibile. Declararea insolvenței devine o obligație legală a administratorului dacă datoria totală a depășit pragul minim de 40.000 de lei, iar plata a fost întârziată cu mai mult de 60 de zile de la scadență. Cererea trebuie depusă la tribunal în maximum 30 de zile de la apariția acestei stări.
Acesta este cel mai mare avantaj al procedurii: din momentul în care judecătorul sindic pronunță deschiderea procedurii de insolvență, absolut toate acțiunile judiciare, extrajudiciare și executările silite împotriva firmei se suspendă de drept. Creditorii nu mai pot pune popriri sau sechestre, oferind companiei un moment de „respiro” pentru reorganizare.
În mod normal, răspunderea este limitată la patrimoniul societății. Totuși, creditorii sau lichidatorul pot solicita instanței atragerea răspunderii patrimoniale personale a administratorului. Acest lucru se întâmplă doar dacă se dovedește că insolvența a fost cauzată cu rea-credință, prin fapte precum: ascunderea de active, folosirea bunurilor firmei în interes personal sau continuarea activității deși se știa că societatea este iremediabil ruinată.
O companie intră în insolvență când nu mai are fonduri disponibile pentru a plăti datoriile certe, lichide și exigibile. Declararea insolvenței devine o obligație legală a administratorului dacă datoria totală a depășit pragul minim de 40.000 de lei, iar plata a fost întârziată cu mai mult de 60 de zile de la scadență. Cererea trebuie depusă la tribunal în maximum 30 de zile de la apariția acestei stări.
Acesta este cel mai mare avantaj al procedurii: din momentul în care judecătorul sindic pronunță deschiderea procedurii de insolvență, absolut toate acțiunile judiciare, extrajudiciare și executările silite împotriva firmei se suspendă de drept. Creditorii nu mai pot pune popriri sau sechestre, oferind companiei un moment de „respiro” pentru reorganizare.
Reorganizarea este o procedură controlată prin care firma continuă să funcționeze pe baza unui plan de eșalonare a datoriilor, votat de creditori, scopul fiind salvarea business-ului. Falimentul intervine atunci când firma nu mai poate fi salvată sau planul de reorganizare a eșuat. În această fază, activitatea se oprește definitiv, iar lichidatorul vinde toate bunurile firmei pentru a plăti creditorii.
În mod normal, răspunderea este limitată la patrimoniul societății. Totuși, creditorii sau lichidatorul pot solicita instanței atragerea răspunderii patrimoniale personale a administratorului. Acest lucru se întâmplă doar dacă se dovedește că insolvența a fost cauzată cu rea-credință, prin fapte precum: ascunderea de active, folosirea bunurilor firmei în interes personal sau continuarea activității deși se știa că societatea este iremediabil ruinată.